Origine:              America de Sud, campiile inundate Llanos, Venezuela

Familie:             callichtyidae

Gen:                   corydoras

Temperatura:  23 - 28 C

PH:                    5.5 - 7.5

Duritate:         1 - 12 dGH

Marime:          pana la 6 Cm

Durata de viata: 5 ani

  Descriere.

 Ca toate speciile de Corydoras, aceasta specie este total neagresiva, petrecandu-si intreaga zi scormonind in substrat, in cautarea hranei.   Este o specie foatre sociala si ar trebui tinuti in grupuri de minim 5-6 specimene,  de preferat 10 sau mai multi.  Daca sunt tinuti in grupuri mai mici, Black Cory va devenii timid, retras si singuratic.  Identitatea lui este inca neclara, unii banuind ca este o forma a speciei Corydoras Aeneus, caz in care este posibil ca ei sa fi aparut pe cale naturala, altii sustin ca ar fi obtinut prin selectie artificiala.

  Intretinere.

 Un acvariu cu lumina nu prea intensa, prevazut cu numeroase ascunzisuri formate din plante, ornamente din lemn, roci si grote artificiale, este ideal pentru acesti pesti.  Substratul poate fi nisip sau pietris marunt ( pietrisul alb ai va pune in valoare prin contrast ).Pietrisul zgrunturos, cu muchii ascutite, le poate ranii mustatile, care nu se mai refac, pestii murind apoi de infometare, nemai fiind capabili sa-si gaseasca hrana. Ca si alte specii de Corydoras, aceasta specie are nevoie de apa neutra sau usor acida, o buna oxigenare si curenti de apa moderati.  Daca totusi este folosit un filtru care creaza curenti puternici, este necesara amenajarea unor locuri de odihna, unde sunt feriti de acesti curenti.

  Hranirea.

 Toate tipurile de hrana, preparata sau vie ca : fulgi, viermi rosii, larve de tantari, artemia, tubifex, spirulina, granule pentru discusi, sunt consumate cu placere.  Ocazional, ingroparea in substrat  a unor bucati de hrana mai mari de 1 Cm, va stimula instinctul de hranire asemanator mediului natural.

  Reproducerea la Black Cory

 Reproducera in mediul natural, apare odata cu anotimpul ploios, care aduce cu sine modificarea proprietatilor apei.   Femela produce 10 - 20 de cuiburi de icre, cu mai multi masculi odata, desi un cuib este inseminat de un singur mascul. Ca si alte specii de Corydoras, acest pesti au un mod unic de fecundare.  In momentul imperechierii, femela isi fixeaza gura pe orificiul genital al masculului, in binecunoscuta pozitie ( T ), va inghitii sperma , care va trece rapid prin tubul digestiv  si va fi descarcat impreuna cu icrele, intr-un buzunar format de inotatoarele pelviene.   Dupa aceasta, femela poate inota linistita,  in cautarea unui loc potrivit pentru depunerea lor.  In mediul natural icrele sunt depuse pe plante. Masculii nu duc lupte pentru teritoriu, nu se lupta pentru femele, nu se lupta intre ei.  Femelele nu aleg intre masculi, imperechierea fiind mai mult aleatorie.  Icrele prezinta o suprafata caracteristica speciei, prevazuta cu mici filamente, care le fac sa adere de orice suprafata si chiar intre ele.