pH-ul


Defineste cat de acida sau alcalina este apa. pH vine de la cuvantul
frantuzesc hydrogène si inseamna "puterea hidrogenului”. Inseamna
cantitatea de ioni de hidrogen (H+) si hidroxid (OH-) care sunt
dizolvati intr-o solutie. Cu cat ionii de hydrogen sunt mai multi, cu
atat apa este mai acida, iar ph-ul este mai mic. O solutie cu
concentratie egala de hidroxid si hidrogen este catalogata neutra, iar
valoarea pH-ului este 7. O concentratie mai mare de ioni de hidroxid
indica o valoare mai mare de 7 a pH-ului si o apa alcalina. O
concentratie mai mare de ioni de hidrogen indica un pH mai mic de 7 si o
apa acida. Scala pH-ului este logaritmica, in alte cuvinte, fiecare
pas in jos sau in sus este de 10 ori mai mic sau mai mare decat
precedentul. Un pH de 6 este de 10 ori mai acid decat un pH de 7. Un
pH de 5 este de 100 de ori mai acid decat unul de 7 si asa mai departe.

Majoritatea pestilor de apa dulce traiesc in marja unui pH de 5.5 si 7.5
(Cichlidele Africane pot suporta si un pH de 8.4). Deoarece scala este
logaritmica aceasta reprezinta o variatie de peste 1000 de ori. Chiar
si o schimbare a pH-ului aparent mica poate afecta pestii, cauzand
stresul sau moartea.

Consecintele pentru pesti sunt multe si variate. Afecteaza capacitatea
de respiratie, aciditatea sau alcalinitatea ridicate pot provoca daune
fizice directe pielii, branhiilor si ochilor. Expunerea indelungata la
nivele sub-letale de pH pot cauza stres, productie de mucus excesiva si
incurajarea hiperplaziei epiteliale (ingrosarea epiteliului pielii si
al branhiilor) uneori cu consecinte fatale.

Exista si consecinte indirecte care pot afecta pestii. Schimbari ale
pH-ului vor cauza toxicitatea multor copusi dizolvati. De exemplu
amoniacul devine mai toxic pe masura ce creste pH-ul. Fluctuatii ale
pH-ului, desi sunt mentinute in marja preferata, pot fi stresante si
periculoase pentru sanatatea pestilor. Bacteriile nitrifiante,
esentiale in conversia amoniacului in nitrati au de asemenea o marja a
pH-ului care se cuprinde intre 7.5 si 8.6. Variatii ale pH-ului
afecteaza si unele tratamente medicamentoase. Chloramina-T este mai
toxica la un nivel scazut al pH-ului, in vreme ce permanganatul de
potasiu este mai periculos la nivele mai inalte ale pH-ului.


Monitorizarea pH-ului intr-un acvariu stabil ne indica momentul in
care trebuie schimbata apa sau cand substratul trebuie sifonat. Mizeria
excesiva produce acid carbonic, care acidifiaza apa si scade valoarea
pH-ului.

Desi selectarea pestilor in concordanta cu valoarea pH-ului sursei de
apa pentru umplerea acvariului este cea mai buna metoda pentru a evita
schimbarea voita a pH-ului, multi acvaristi vor sa tina pesti ce
necesita alterarea pH-ului. Multi pesti pot accepta o marja limita de
variatie a pH-ului, totusi reproducerea este mai dificila daca nu
imposibila. Exista metode pentru alterarea pH-ului din acvariu:


Metode de reducere a pH-ului


Filtrarea apei folosind turba

Adaugarea lemnului in acvariu

Injectarea cu dioxid de carbon

Folosirea produselor din comert pentru scaderea pH-ului

Schimbari de apa cu una mai moale sau una cu osmoza inversa


Metode de ridicare a pH-ului

Aerarea apei, prin eliminarea dioxidului de carbon

Filtrare prin coral sau calcar

Adaugarea de pietre ce contin calcar sau folosirea coralilor


Folosirea produselor din comert pentru ridicarea pH-ului

Orice schimbari de pH se fac treptat!!!


Apa care este amortizata slab ( kH scazut sau duritate temporara) va
determina fluctuatii mai inalte ale pH-ului decat apa bine amortizata.
Ca o regula generala, apa dura este de obicei mai alcalina si mai bine
amortizata, in timp ce apa mai moale este de obicei mai acida si slab
amortizata. Duritatea permanenta are si ea un efect asupra pH-ului si
de aceea, pentru a intelege perfect pH-ul, trebuie sa intelegem si
duritatea apei.


Duritatea apei


Apa acumuleaza multe substante dizolvate inainte de a ajunge la
chiuvetele noastre. Duritatea este o masura a concentratiei de ioni
metalici cum e calciul, magneziul, fierul, si zincul. Majoritatea
acestor concentratii provin din trecerea apei de ploaie prin diferite
pietre. In majoritatea surselor de apa intalnim in mare saruri de
calciu si magneziu si in cantitati foarte mici alte metale.

Sunt doua feluri de duritate care trebuie luate in considerare. Duritate
permanenta si alcalinitate (numita in mod current duritate carbonica
sau nepermanenta ) (kH). Ambele constituie duritatea totala (gH).
Alcalinitatea sau duritatea temporara (carbonica) (kH) se refera la
duritatea derivata in mare parte din ionii de carbonat si bicarbonat si
reflecta direct capacitatea de amortizare a apei. Poate fi precipitata
sau exterminata prin fierberea apei. De aceea gasim calcar depus la
garniture si la capul de dus. Duritatea permanenta masoara ioni de
nitrati, sulfati si clorura etc si nu poate fi eliminata prin fierbere.
In timp ce exista o conexiune intre duritatea apei si amortizare,
duritatea este un produs in mare parte al ionilor de calciu si
magneziu, iar amortizarea este produsa de ioni de bicarbonat si
carbonat. Cum este mentionat mai sus, apa dura este de obicei mai bine
amortizata iar apa moale mai putin. Este posibil totusi, in functie de
compozitia apei, sa avem apa dura care este amortizata slab sau invers.
Pentru a identifica felul apei folosite avem nevoie de un echipament de
testare pentru gH si kH.


kH


Duritatea carbonica este duritatea temporara. Masoara capacitatea de
amortizare si cea de absorbtie si neutralizare a acizilor fara schimbari
majore de pH. Ganditi-va la capacitatea de amortizare ca fiind un
burete, cu cat mai mare capacitatea de amortizare cu atat mai mare
buretele. Cata amortizare are nevoie acvariul dumneavoastra? Cu cat mai
inalta valoarea kH (cu cat mai mare buretele), cu atat mai rezistenta
va fi apa din acvariu la schimbarile de pH. kH-ul unui acvariu ar
trebui sa fie intr-atat de mare incat sa previna fluctuatii mari ale
pH-ului in timp. Daca valoarea kH-ului este sub 4.5 OdH, ar trebui sa
dati atentie pH-ului (testare periodica) pana cand ajungeti sa
cunoasteti cat de stabil este pH-ul din acvariu.

Amortizarea are doua taisuri insa. Latura pozitiva este ca, ciclul
nitrogenului din acvariu produce nitrati. Daca nu avem o amortizare buna
(kH), pH-ul va scadea in timp. Capacitate de amortizare stabila va
mentine stabil si pH-ul. Cea negativa este ca apa dura are aproape
intotdeauna o capacitate de amortizare mare si daca pH-ul din acvariu
este prea inalt va putea fi scazut mult mai greu. Amortizarea este
numita si ‘alcalinitate’ dar nu trebuie confundata cu termenul
‘alcalin’. Acvariile cu un kH scazut necesita o atentie sporita la
schimburile de apa pentru a controla nivelul nitratilor astfel incat
pH-ul sa nu scada. Ca si in cazul pH-ului, exista metode de a creste sau
descreste puterea de amortizare a apei:


Metode de a creste kH:

Adaugarea de bicarbonat de sodiu. O lingurita de bicarbonat la 50 litri
poare ridica nivelul kH-ului cu aproximativ 4 OdH fara efecte majore
asupra pH-ului.


Adaugarea unei pietre de aer pentru a intensifica miscarile apei la suprafata eliminand dioxidul de carbon.

Folosind produse din comert destinate acestu lucru.


Metode de a micsora kH

Injectand dioxid de carbon.

Folosirea apei cu osmoza inversa in combinatie cu apa de la robinet.

Folosirea produselor din comert.

Nu este o idee buna folosirea apei distilate in acvariu. Prin
definitie, apa distilata nu are kH. Asta inseamna ca daca adaugati
chiar si foarte putin acid pH-ul se va schimba si va stresa pestii. Din
cauza acestei instabilitati, apa distilata (sau orice apa pura) nu se
foloseste direct niciodata. Apa de robinet sau alte saruri trebuiesc
adaugate inainte pentru a creste gH-ul si kH-ul.


gH


Duritatea generala (gH) se refera la concentratia de ioni de calciu
si magneziu dizolvati. Si alti ioni pot contribui la duritatea generala
dar sunt nesemnificativi si dificil de masurat. Atunci cand se spune
ca pestii prefera o apa moale sau dura, se face referire la gH nu la kH.
gH nu afecteaza in mod direct pH-ul desi apa dura este de obicei
alcalina datorita unor reactii intre gH si kH. Un gH necorespunzator va
afecta transferul de nutrienti prin membranele celulei si poate afecta
fertilitatea icrelor, functionarea adecvata a organelor interne cum ar
fi rinichii si de asemenea si cresterea. De obicei majoritatea pestilor
si plantelor se pot adapta la un anumit gH dar reproducerea va fi mai
greu de realizat.


Majoritatea testelor masoara gH-ul in grade de duritate germane
sauOdH, care reprezinta egalitatea cu17.9 mg/L. De vreme ce mg/L este
egal cu ppm (parti pe milion) inmultiti gradele OdH de 17.9 daca
preferati sa lucrati cu ppm. Urmatorul tabel va da o idee despre cat de
dura este apa voastra dupa citirea testelor:


0-4 dH sau 0-70ppm Foarte moale

4-8 dH sau 70-140ppm Moale

8- 18dH sau 140-210ppm Duritate medie

12-18dH sau 210-320ppm Duritate semnificativa

18-30dH sau 330-520ppm Dura

peste 30dH sau 520ppm Foarte dura


Metode de crestere a gH

Adaugarea de calcar in acvariu (va creste si kH care va creste si pH)

Adaugarea de carbonat de calciu va creste valorile gH and kH


Metode de a reduce gH

Adaugarea muschiului de turba in filtru.

Folosirea produselor din comert pentru a ‘inmuia’ apa (aceasta extermina
ionii de calciu si magneziu and si ii inlocuieste cu ioni de sodiu.
Multi cred ca nu este acceptabila aceasta metoda deoarece majoritatea
pestilor care prefera apa moale nu prefera sodiu.

Amestecarea apei cu una cu osmoza inversa.


Dupa cum vedeti este mai dificil sa schimbam gH fara sa schimbam si kH decat invers.


Concluzii:


Desi distincte, pH, kH si gH interactoneaza si afecteaza una pe
cealalta. Daca schimbati un parametru este cazul sa monitorizati si
ceilalti parametrii pentru a observa schimbarile.


Este cel mai usor si cel mai recomandat sa alegeti pesti care sa fie compatibili cu parametrii sursei de apa pe care o folositi.


Faceti schimbarile in mod treptat.


Cand faceti schimbarile este de preferat sa le faceti intr-un
recipient inafara acvariului si apoi sa amestecati cu apa din acvariu.


Daca aveti un kH scazut, faceti schimburi de apa mai dese in concordanta si monitorizati pH-ul mai fregvent.


Decorurile precum lemnul, elemente ce contin calcar, filtratul cu
turba, etc. vor afecta kH-ul si pH-ul din acvariul dumneavoastra.