Consideratii generale

Ozonul (O3) este o forma alotropica de oxigen, ceea ce inseamna ca este aceeasi substanta sub forme moleculare diferite, cu diverse proprietati.
Ozonul se gaseste in cantitati reduse in atmosfera si in apropierea echipamentelor electrice – tuburi TV, xeroxuri si uneori aparate de aer conditionat. Oriunde apare o scinteie in prezenta oxigenului, se formeaza ozon.

Ozonul se gaseste in atmosfera si este format dintr-o molecula de oxigen care se uneste cu un singur atom de oxigen, provenind in general din descarcarile electrice. Stratul de ozon din atmosfera este adesea mentionat in buletinele de stiri si este corelat cu efectul distrugator al industrializarii mondiale care produce nenumarate daune asupra barierei protectoare impotriva razelor ultraviolete provenite de la Soare. Ozonul este crucial pentru viata pe Pamint.

Ozonul are proprietati oxidante puternice. Este un gaz instabil, in functie de temperature si presiunea aerului.. Se descompune rapid in oxigen la temperature mai mari de 35 grade C.

Are un miros specific si poate fi simtit de majoritatea oamenilor la o concentratie extreme de joasa (0,02 ppm/volum). E relativ solubil in apa, solubilitatea depinzind de temperature apei, si de tipurile procedeelor de lichefiere.
Molecula de ozon este un agent oxidant puternic capabila sa formeze reactii chimice puternice care sa contribuie la reactii de oxidare suplimentare.
Dezvoltarea ozonizarii ca practica curenta in tratare apei potabile s-a dezvoltat in principal datorita produselor nocive rezultate in urma clorinarii (formarea compusilor halogenati).

Utilizarea ozonului in tratarea apei este inca in plina dezvoltare, deci intelegerea mecanismului actual al reactiilor ozonului cu constituenti ai apei pure nu este completa. Cele mai recente cercetari si experiente au demonstrat ca unele influente recunoscute ale ozonarii au fost asociate cu necesitatile de oxidare cerute de continutul organic al sursei de apa ca si de limitarea numarului de substante ca fierul si magneziul. Cercetarile si experienta au aratat ca procesul de ozonizare poate fi influentat de pH, bicarbonati, carbonati si alte proprietati ale apei care pot avea efect asupra descompunerii ozonului.

Ozonul este al 2-lea oxidant puternic dupa fluorina.. Ca oxidant puternic, ozonul elibereaza cu usurinta unii atomi de O pentru a forma legaturi cu alte substante. La nivele joase, aceasta trasatura caracteristica a sa, face din ozon un procedeu excelent pentru improspatarea aerului. Potentialul sau de oxidare si solubilitatea sa il face un dezinfectant si anipoluant foarte bun al apei. Atomii de O eliberati de ozon fac legaturi cu poluantii organici si chimici, facindu-l un excelent dezinfectatnt al mediului. Reactivitate sa puternica il face un oxidant mai puternic decit cloramina in lupta contra bacteriilor, ciupercilor sau a altor organisme parazite. Ozonul este relativ inofensiv daca este folosit in mod responsabil. Deoarece folosirea ozonului este suficient de sigura pentru mediu, el a devenit utilizat pe scara larga pentru purificarea apei, iar folosirea sa s-a extins si la acvarii sau gradini subacvatice.

Ozonul in acvaristica

Ozonul este frecvent mentionat atunci cind se vorbeste de acvarii si ponduri (lacuri mici). Cum actioneaza asupra mediul acvatic?
Ozonul oxideaza descompuneri ale produselor de natura proteica reducind astfel incarcatura organica din sistemul acvariului, care se va transforma in produsi mai slabi de amoniac. Nitritii (NO2), care sunt toxici in bazine vor fii imediat oxidati in NO3 – nitrati.

Dupa oxidarea rapida a agentilor patogeni, a bacteriilor si a poluantilor, ozonul revine la forma initiala de oxigen, organismele tratate cu acesta devenind inofensive, iar in apa nu mai ramin produsi daunatori care ar putea cauza alte boli, anihilind agentii patogeni.

Distribuirea ozonului in acvarii si ponduri

Ozonul se introduce in acvarii si ponduri prin intermediul unui generator de ozon. Acest procedeu – denumit ozonizare – genereaza ozon prin intermediul unei lampi UV sau printr-o descarcare electrica intre doi electrozi si este programat sa distribuie o anumita cantitate de ozon in sistemul respectiv. Ozonizatoarele au diverse dimensiuni si caracteristici si sunt comercializate in functie de volumul bazinelor ce urmeaza a fi tratate.

Supradozarea ozonului poate avea ca efect obtinerea unui mediu steril. Din acest motiv, multe din ozonizatoare sunt dotate cu un sistem de control care regleaza cantitatea de ozon introdusa in sistem. Ozonul actioneaza asupra agentilor patogeni din apa. Bacteriile cu caracter pozitiv, cele care reduc amoniacul si nitritii din dejectiile pestilor si alti poluanti, nu sunt afectate de ozon. Ozonul nu va afecta nici filtrul biologic. Exista chiar anumite pareri ca ozonul ar imbunatati cantitatea de oxigen din acvariu.

Totusi, ozonul trebuie folosit cu precautie in bazinele plantate, deoarece va oxida nutrientii – ca de ex. Fierul si magneziul – si celelalte solutii solubile in apa, ceea ce va duce la stoparea cresteii plantelor. Ozonul trebuie folosit cu grija si in acvariile marine, deoarece pot aparea oxidanti secundari care formeaza bromuri, ceea ce poate duce la stresarea sau chiar omorirea pestilor.

Masurarea nivelului de ozon din acvariu

Cantitate de ozon se poate masura indirect masurind potentialul REDOX al apei (ORP).

Oxidarea si reducerea sunt termenii utilizati pentru a descrie comportamentul atomilor si moleculelor in reactiile cu alti atomi si molecule. Reactiile chimice apar prin distribuirea electronilor sau prin schimbul de electroni. Reactiile REDOX incep prin schimbul de electroni intre atomi si molecule. O reactie tipica REDOX apare cind electronii sunt eliberati dintr-un atom (oxidare) si sunt captati de altii (reducere). Aceasta miscare a electonilor si a sarcinilor mici care sunt generate se masoara in minivolti. Potentialul REDOX se masoara in functie de viteza cu care apar aceste reactii.

Apa sterila, care este utilizata in laboratoare, are potentialul REDOX in jur de 700mv. Apa din acvariu tratata cu ozon trebuie mentinuta cu un potential REXOX de 350-380mv. Ozonizatoarele distribuie ozonul in mod obisnuit intre acesti parametrii. Mentinind potentialul REDOX al acvariului cu ozonul la un nivel de 350-380mv se mareste in mod considerabil puterea de distrugere a membranelor externe ale agentilor patogeni si ale algelor, fara efecte secundare asupra sistemului imunitar al pestilor.

Ozonul si alte tipuri de filtrare

Ozonul nu trebuie niciodata utilizat in locul filtrarii obisnuite. Filtrele mecanice, chimice si biologice sunt indispensabile vietii acvatice dintr-un acvariu. Ozonul reprezinta doar o imbunatatire. Fiecare are un rol diferit. Filtrarea ajuta bacteriile cu rol pozitiv, ozonul omoara agentii patogeni. Ozonul se foloseste doar pentru purificarea apei si eliminarea agentilor patogeni care pot produce imbolnavirea pestilor.

Totusi bolile pot aparea chiar si in cazul folosirii ozonului si a ultravioletelor. Cind un bazin se afla in tratament medicamentos, se inchide ozonizarea si sterilizatoarele UV. Cind tratamentul s-a incheiat, acestea se pot repune in functiune. Ozonul se poate folosi si atunci cind adaugam sare in bazin pentru prevenirea sau combaterea unor bolilor. Deoarece sterilizatoarele UV pot avea rezultate mai bune comparativ cu folosirea ozonului, nu se recomanda ca ozonul sa fie folosit in loc de UV.

Din ce este compus un sistem de ozonizare complet?

Sistemele de ozonizare sunt compuse din cel putin doua elemente. Cele automate au trei elemente.

Ozonul este furnizat de un generator (1). Aerul este impins prin ozonizator cu o pompa de aer(2), apoi prin piatra de aerare sau poate fi impins si cu ajutorul unui injector. Pentru apa sarata acesta este injectat intr-o camera de reactie si se face cel mai bine cu un protein skimmer.

Controlul REDOX(3) permite sistemului operarea automatica prin pornirea sau oprirea cantitatii de ozon necesara. Un ORP controller este o instalatie foarte buna. Un protein skimmer sau un reactor de ozon care amesteca ozonul in apa cit mai eficient posibil permite dezinfectarea apei si evacuarea ozonului rezidual, inainte ca apa sa fie introdusa in bazin sau pond.

Cumparea unei instalatii mai mare decit este necesar este o alternativa nerecomandata.

Sunt aceste sisteme performante?

Tehnologia generarii ozonului a avansat considerabil. Sistemele mari nou aparute beneficiaza de racitoare de aer si sunt mult mai eficiente, consumind si energie electrica mai putina. Sistemele mici ca cele de la noi, folosesc cantitati mici de energie, sunt simple dar mai putin performante si necesita o intretinere redusa.
Generatorul nu contine parti detasabile, fiind necesara doar curatirea anuala a electrozilor sau inlocuirea acestora. Pentru sistemele cu un sistem redox de control, seznorul de redox trebuie curatat saptaminal pentru indepartarea eventualelor depuneri, cu o periuta de dinti moale, odata pe saptamina.

Alegerea unui sistem potrivit

Nivelul ideal de ozon este de 0,5 g /ora pentru 1.000 galoane (1 galon= 4,54l – Anglia / 3,78l SUA).

Tratamentele pestilor in cazul imbolnavirilor se vor face in bazine separate de 5 – 10 litri. Cantitatea de ozon trebuie sa fie intre 0.2 – 0.5 mg/l pentru o perioada de 15 – 60 de secunde in functie de boala respectiva si de gravitatea ei.