Inmultirea pestilor de acvariu – Acvariu de reproducere


Principiile generale

Majoritatea pestilor de acvariu sunt ovipari, dar exista si exceptii de felul grupei pestilor vivipari.
Datorita unei alimentari variate si de buna calitate, pestele
acumuleaza rezerve de proteine si de lipide care ajuta la formarea
ovulelor si a spermatozoizilor. Aceasta esta etapa maturizarii. Atunci
cand ovarul femelei este umflat, ea este pe punctul de a depune icrele.
Pentru a face acest lucru este suficient un stimul declansator: in mediu
natural, acesta poate fi ploaia, lumina solara sau cea a Lunii
(cercetari asupra influentei acestui astru sunt in curs). In acvariu,
depunerea icrelor este uneori declansata de lumina solara matinala, care
atinge mai mult sau mai putin intens recipientul, sau de o schimbare
partiala a apei.


Depunerea icrelor prilejuieste o parada nuptiala in timpul
careia masculul o seduce pe femela sau, in rare cazuri, o brutalizeaza,
iar uneori isi indeparteaza in mod violent concurentii. Atunci femela
isi elimina icrele, care sunt imediat fecundate de mascul. Aceasta este
doar o schema generala care lasa loc unei destul de mari diversitati in
cazul pestilor de acvariu, mai ales in ceea ce priveste soarta oualor:
ele pot fi, fie abandonate, chiar uneori mancate de parintii lor, fie
supravegheata si aparate, precum alevinii, in primele lor zile de viata.
In timpul incubatiei oualor, care dureaza mai multe zile, embrionul se
dezvolta. Atunci cand este complet format, se agita pana cand rupe
membrana oului: este momentul nasterii. Este vorba de o larva care se
deosebeste de adult prin forma, marimea si proportia unor organe. Ochiul
este foarte dezvoltat, ceea ce ajuta larva sa repereze prazile. Aceasta
are o vezica vitelina, care ii serveste de rezerva de hrana in primele
zile (exceptie fac pestii vivipari din familia Poeciliidelor).


Larva va evolua intr-o perioada cuprinsa de la cateva zile la cateva
saptamani, isi va modifica anatomia si comportamentul, pentru a semana
din ce in ce mai mult cu adultul. Ea devine un alevin. Pentru a deveni
peste adult, oul se transforma in larva, larva in alevin si alevinul in
adult.


Sexualitatea pestilor

Teoretic, lucrurile sunt simple: exista masculi si femele. In realitate,
uneori situatia e mai putin clara, mai ales la pestii marini.
Intr-adevar, unele specii isi pot schimba sexul: acest fenomen se
numeste hermafroditism succesiv. Acesta este cazul pestilor merou, al
pestilor din genul Anthia, al girelelor si al unor Labride, care sunt
mai intai femele, apoi masculi. Pestii-clovn prezinta, atunci cand sunt
tineri, caracteristici de mascul, dar in acest stadiu nu se pot
reproduce.


Cu timpul, ei devin, fie un mascul, fie o femela. Fiind vorba de
specii care traiesc solitare, schimbarile de sex sporesc probabilitatea
constituirii unui cuplu. Acest fenomen se justifica si in cazul
speciilor care adopta sistemul haremului, adica un mascul traind cu mai
multe femele: daca acesta moare, una dintre femele poate deveni mascul
pentru a asigura reproducerea grupului.


Sacul vitelin

Sacul vitelin, sau vezica vitelina, constituie rezervele alimentare ale
larvei de peste in primele sale zile de viata. El provine din vitelina
oului, echivalent al galbenusului de ou de la pasari, acumulat in cursul
maturizarii femelei. El este parcurs de vase sangvine care distribuie
aceste rezerve in corpul pestelui. Aceasta ii permite sa supravietuiasca
pana in momentul in care e capabil sa-si prinda el singur prada, adica
peste cateva zile.


Acvariul de reproducere


Deoarece este destinat izolarii unui cuplu de reproducatori si
viitoarei lui progenituri, volumul sau este in general modest. Nu e
nevoie de sol, cu exceptia doar a catorva pesti (de exemplu cichlasoma).
Acvariul de reproducere va fi incalzit, dar filtrat cu moderatie.
Evitati sistemele ce pot "inghiti” ouale si alevinii. Aerajul nu este
obligatoriu. Recipientul va fi umplut cu apa provenita din acvariul
genitorilor, putand eventual sa-i modificam caracteristicile (pH si
duritate) care sa fie cat mai adaptate pestilor reproducatori
respectivi. Se creeaza si un suport fie natural (plante, mici roci), fie
artificial (PVC), care sa faciliteze depunerea icrelor. Veti gasi in
cele ce urmeaza ample informatii legate de reproducerea fiecarei
familii.


Reproducerea pestilor inseamna asigurarea supravietuirii
speciei si natura a prevazut mai multe strategii. Astfel, icrele mici
produse in numar mare sunt adeseori transparente pentru a scapa vederii
pradatorilor. Icrele mari, daca sunt mai putin numeroase, sunt
supravegheate majoritatea timpului de catre parinti. In ambele cazuri,
scopul este limitarea pe cat posibil a pierderilot. In acvariu,
interventia acvariofilului sporeste considerabil sansele de reusita, iar
supravietuirea, chiar proliferarea, unei specii este in mod normal
asigurata.


Alegerea locului de reproducere

Reproducerea pestilor de acvariu poate avea loc spontan intr-un
recipient de ansamblu, sau intr-un acvariu special sau "regional”.
Aceasta se va intampla adeseori doar atunci cand acvariofilul este
incepator, mai putin capabil sa distinga apropierea momentului depunerii
icrelor la o femela. Viitorul alevinilor este, in acest caz, aleatoriu.
Unii dintre ei vor servi de prada celorlalti locuitori ai
recipientului, iar supravietuitorii vor avea oricum dificultati de
hranire. Pentru aceste motive, recomandam utilizarea unui recipient
special destinat reproducerii.


Alegerea reproducatorilor

Daca in mod normal, ne este uneori greu sa distingem masculii de femele,
vom remarca destul de usor abdomenul umflat al femelei si atentia pe
care i-o acorda unul sau mai multi masculi, semne ale apropierii
perioadei de reproducere. Atunci, este momentul sa transferam animalele
in cauza intr-un recipient de reproducere, special pregatit in acest
scop.


Depunerea icrelor

Depunerea icrelor este favorizata de lumina, fie cea a soarelui matinal,
fie cea a iluminatului artificial al acvariului. Daca credeti ca pestii
dumneavoastra intarzie in depunerea icrelor, puteti schimba 10% din
volumul de apa. Aceasta poate constitui un stimul determinant.


Pestii cu icre libere sau non adezive

Atunci cand icrele cad la fun, trebuie sa le sustragem voracitatii
celorlalti pesti, lucru care nu se poate realiza decat intr-un recipient
de reproducere. In acest sens exista mai multe tactici:

- separarea acvariului in doua in plan orizontal printr-un grilaj care sa permita trecerea icrelor.

- plasarea de bil de sticla pe fundul acvariului, printre care icrele
vor aluneca si vor putea fi usor recuperate prin transvazare.


Majoritatea pestilor care produc icre libere nu se mai ocupa de ele;
genitorii trebuie deci scosi din recipient. Exista totusi cateva specii
dintr-o familie deosebita din acest punct de vedere, ale carei icre pot
supravietui si in afara apei, in mediu umed, se reproduc cu usurinta in
acvariu.


Pestii cu icre adezive

Pestii care nu se ocupa de progenitura lor, Caracidele de exemplu, isi
depun icrele pe plante cu frunze fine (Myriophyllum, Cabomba), care
trebuie sa fie plantate in acvariu. Putem in egala masura utiliza si
scul din lana de Perlon, material frecvent folosit la filtrare, si care
este disponibil in comert. El constituie un foarte bun suport
artificial. Parintii trebuie sa fie scosi dupa depunerea icrelor.


Un anumit numar de specii se ocupa de ouale lor, uneori si de
alevini. Scalarii isi depun icrele pe o planta cu frunze tari, in timp
ca Caracidele americane le depun pe o piatra orizontala sau verticala.
Le putem crea un suport artificial, un tub sau o placa din PVC, de
exemplu. Alte Ciclide africane din lacul Tanganyika sau americane, cum
sunt speciile Apistogramma, isi depun icrele intr-o cavitate sau o mica
grota, uneori in plafon. In toate cazurile de depunere a icrelor pe
suport rigid, acesta este curatat de un genitor inainte ca femela sa-si
depuna icrele pe care masculul le va fecunda.


Acesta din urma va apara locul depunerii icrelor impotriva
eventualilor dusmani din specia lui sau dintr-o alta specie, in timp ce
femela va ventila ouale cu inotatoarele sale. Se intampla ca genitorii
sa inverseze rolurile si chiar ca unul din cei doi sa inlature ouale
moarte, pe care le recunosc dupa culoarea alb opac. Drept urmare,
alevinii sunt aparati de parintii lor pana in momentul in care devin
autonomi. Alevinii devenind adulti vor fi si ei protectori.


Incubatia bucala

Aceasta tehnica de reproducere, utilizata mai ales de Ciclidele
africane din lacum Malawi, asigura o importanta supravietuire a oualor
si a alevinilor, atat in natura cat si in acvariu. Masculii, in general
de culoare mai vie decat femelele, au mici pete stralucitoare pe
inotatoarea anala. Femela isi depune icrele pe fundul apei si le ia
imediat in gura. Alaturi, masculul isi etaleaza inotatoarea anala
legandu-se pe loc. Atunci femela incearca sa apuce petele derutante,
masculul emite sperma pe care femela o aspira. Fecundarea are loc in
interiorul cavitatii sale bucale.


Dezvoltarea embrionara dureaza intre 1 si 3 saptamani, perioada in
care femela nu se hraneste. "Gatlejul” ei umflat de oua este foarte
vizibil. Pentru a facilita deschiderea oualor, ea le misca in gura.
Alevinii ies progresiv din gura mamei, dar la cel mai mic semn de
pericol reintra, iar mama va continua sa se ocupe de ei pana cand
acestia se pot descurca singuri. Aceasta tehnica permite acestor pesti
sa se reproduca intr-un recipient de ansamblu. Totusi femela se poate
recupera cu usurinta pentru ca alevinii din gura ei la fel de usor sa
fie scosi si crescuti separat.


Cuibul din bule de aer

Pestii din familia Belontiidelor construiesc un cuib din bule sub
suprafata apei. Este un fel de adaptare la mediul slab oxigenat in care
traiesc, concentratia de oxigen fiind mai importanta in acel loc. Acest
refugiu ofera si o oarecare protectie alevinilor. Masculul construieste
cuibul: ia aerul de la suprafata si formeaza bule aglutinate cu
ajutorul salivei; apoi va seduce o femela. El o aduce langa cuib si
fecundeaza icrele pe care aceasta le depune, inainte de a le aseza in
cuib cu gura sa. Operatia se repeta de mai multe ori. Apoi masculul o
indeparteaza pe femela, uneori cu destula violenta – atunci trebuie sa o
scoatem din acvariu pentru a o sustrage brutalitatilor lui -, el
ramanand sa supravegheze cuibul. Dupa nastere, alevinii raman aici
cateva zile, apoi se disperseaza. Masculul trebuie indepartat, deoarece
ar putea sa ii manance.


Pestii vivipari

Ei nu depun icre; acestea se dezvolta si dau nastere la progenituri in
abdomenul femelei. Alevinii se nasc vii si incep indata sa-si caute in
mod activ hrana. Acest tip de reproducere caracterizeaza doar cateva familii de pesti, printre care Poeciliidele.


Pestii marini

Putine specii marine se reproduc in mod regulat in acvariu. Cu exceptia
pestilor-clovn si a unor specii inrudite, reusitele sunt foarte rare. In
acest domeniu, cercetarea stiintifica mai are multe de facut.
Utilizarea hormonilor, raspandita in acvacultura, constituie o
promisiune, dar nu la indemana amatorilor.


Si daca reproducerea nu reuseste?!

Ati ales unul sau mai multe cupluri de genitori, i-ati asezat cu grija
intr-un recipient de reproducere, si nu se intampla nimic!

- pestii nu depun icre. Poate ceva nu le prieste. Luati alti genitori sau folositi mai multi masculi pentru o femela.

- depunerea icrelor are loc, dar din ele nu ies alti pesti. Poate nu au
fost fecundate de catre mascul, sau fecundatia a avut loc, dar calitatea
apei este cauza esecului, caracteristicile ei nepermitand incubarea
oualor.

- ati obtinut alevini, dar acestia mor repede. Este cu siguranta
rezultatul unei hrane neadaptate. Se intampla ca si parintii sa se
dezintereseze de ouale lor si sa nu le ventileze. Atunci ei trebuie
indepartati si in locul lor trebuie plasat un difuzor cu debit scazut in
vecinatatea oualor, care sa inlocuiasca parintii si sa inlature ouale
moarte.

     In toate aceste cazuri, nu disperati. Fiti atent la comportamentul
pestilor, prevedeti intotdeauna un recipient de reproducere echipat,
precum si alimentatie bogata in substante hranitoare foarte importante
pentru alevini.